Istoric

Infiinţarea “Uzinei Electrice” Arad

20 mai 1895 – S-a hotărât a fi înfiinţată “Uzina Electrică” Arad pe amplasamentul actualei centrale pe hidrocarburi. Constructor Societatea GANZ Budapesta, pentru “SA Electricitate şi Transport” Budapesta, concesionându-se dreptul de producere şi furnizare a energiei electrice în Arad pe o perioadă de 50 de ani.

4 februarie 1897 – S-au pus în funcţiune: – 2 cazane Simonis Lanz – praf cărbune ; – 3 maşini cu piston verticale de câte 100 CP cu generatoare de 2100 V-42 Hz monofazate.

Iunie 1898 – “SA Electricitate” Arad a preluat exploatarea şi administrarea instalaţiilor electroenergetice de pe teritoriul oraşului Arad şi a comunelor învecinate.

1907 – Prima extindere – cu încă 2 cazane Simonis Lanz – praf cărbune, – maşina cu piston orizontala 500 CP cu generator 2100 V, 42 Hz monofazat.

1910 – A doua extindere – cu 2 cazane BW 4 t/h – 12 ata ; – 1 turbina Zoelly 1000 CP – generator 2100V, 42 Hz, monofazat ; – s-au înlocuit cele 4 cazane Simonis Lanz şi cele 3 maşini verticale de 100 CP cu 2 cazane BW 7 t/h, 12 ata, 3200C, şi un turboagregat 1500 CP – generator bifazat 2×2100 V, 42 Hz.

1913 – S-au renovat instalaţiile centralei electrice şi reţeaua electrică de distribuţie, pentru alimentarea căii ferate electrice Arad-Podgoria – primul tren electric din sud-estul Europei. S-a construit o staţie de transformare tip Scott bifazat/trifazat 2×2,1/3×15 KV . Sistemul de distribuţie trifazat la tensiunea de 15 KV creat pentru alimentarea staţiei de redresare din Ghioroc s-a extins şi în zona înconjurătoare, formând treptat reţeaua electrică aeriană de 15 KV.

1915 – Ultima extindere după concepţia veche. S-a montat un cazan BW 7 t/h, 12 ata, 3200C şi un generator de 3000 CP – 2×2100 V, 42 Hz, bifazat. Puterea totala instalata – 6000 CP.

1930 – Electrica Arad S.A devine membră a APDE -Asociaţia Producătorilor şi Distribuitorilor de energie electrică din România.

Decembrie 1934 – între Primăria Municipiului Arad şi SA Electrica Arad s-a încheiat contractul de prelungire a concesiunii pentru producerea şi distribuirea energiei.

Modernizarea Uzinei Electrice Arad

1935 – 1941 Trecerea la sistemul trifazat, 6 kV, 50 Hz.

1935 – S-a montat turbina de abur Erste Brunner cu generator BBC 3x6300V, 50 Hz.

1937 – S-au montat 2 cazane BW 14 t/h, 30 ata, 4300C (pe lângă cele 3 cazane BW 7 t/h existente) şi o nouă turbină Erste Brunner cu generator BBC 3x6300V, 50 Hz – 3MW.

Puterea totală în 1937 – 6 MW, 50 Hz, 3×6300 Hz – trifazat + 1,84 MW (2500 CP), 42 Hz, 2x2100V – bifazat

1951 – S-a demontat cazanul BW 7 t/h (montat în 1915) şi în locul lui s-a montat un cazan IPROM – Vulcan Bucureşti 20 t/h, 30 ata, 4300C cu praf cărbune (din 1953 – a trecut pe păcură iar din 1963 pe gaze).

1952 – S-a montat un turboagregat LANG – 2,5 MW cu generator GANZ 3x6300V, 50 Hz.

Puterea totală 8,5 MW, 50 Hz – trifazat ; 1,84 MW, 42 Hz – bifazat.

1956 – S-a realizat prima interconexiune din zonă punându-se în paralel CET Arad cu CTE Timişoara, prin punerea în funcţiune a LEA 35 KV Timisoara-Arad , cu plecare din staţia 35 kV Mureşel, aparţinătoare de CET Arad, pentru alimentarea cu energie electrică a centrului regional Timişoara.

Dezvoltarea Uzinei Electrice după 1960

– Electrificarea zonei a necesitat mărirea capacităţii de producţie a energiei electrice – au apărut consumatori de energie termică (abur şi apă fierbinte) şi ca urmare a început construcţia magistralelor de apă fierbinte şi abur.

1963 – S-a construit cazanul nr.6 de abur BKZ – 75 t/h, 34 bar, 4500C – gaze

1964 – S-a montat actualul TA – 12 MW, 3x6300V, 50 Hz – URSS

1965 – S-a pus în funcţiune şi cazanul nr.7 – TKTI – 90 t/h, 34 bar, 4500C, pe gaze.

In paralel s-au construit CAF-uri şi magistrale de termoficare astfel:

1963 – s-a pus în funcţiune CAF nr.2 – 100 Gcal/h – pe gaze

1964 – s-a pus în funcţiune CAF nr.1 – 100 Gcal/h – pe gaze

1971 – s-a pus în funcţiune CAF nr.3 – 100 Gcal/h – pe gaze şi păcură

1977 – s-a pus în funcţiune CAF nr.4 – 100 Gcal/h – pe gaze şi păcură – s-a pus în funcţiune CAF nr.5 – 100 Gcal/h – pe păcură

1980 – s-a pus în funcţiune CAF nr.6 – 100 Gcal/h – pe păcură

Mai 1977 – Are loc căderea totală a sistemului energetic naţional. CET Arad rămâne în funcţiune insularizată, alimentând oraşul Arad şi serviciile proprii de la staţia 220 kV Arad, de unde s-a putut reface legătura prin linia 220 kV Arad-Szeged, ce a contribuit la revenirea sistemului. In afară de CET Arad au mai rămas în funcţie grupuri doar la centralele de la Luduş şi Ovidiu-Constanţa.

Puterea actuală instalată la centrala pe hidrocarburi: – 12 MW – electric – 6 x 100 Gcal/h – apa fierbinte – 3 x 17 Gcal – boylere abur/apa fierbinte – prize turbina TA 12 MW

Dezvoltarea CET Arad după 1980

Prin Decretul nr.294/07.10.1981 anexa 19a) s-a înfiinţat obiectivul CET Lignit Arad în profil iniţial: – 3 cazane abur CR 1244 – 420 t/h, 137 bar, 5450C pe lignit ; – 3 grupuri de 50 MW ; – 2 cazane abur CAI 100 t/h – pe lignit.

1989 – S-au pus în funcţie CAI 1 şi CAI 2 de 100 t/h, 13 bar, 2500C , un boiler de termoficare şi magistrala de interconexiune între cele doua centrale pentru a asigura alimentarea cu energie termica a oraşului din CET Lignit.

1993 – S-a pus în funcţie cazanul nr.1 – 420 t/h – pe lignit.

1994 – S-a pus în funcţie TA – 1 – DSL 50 cu generatorul TH 60-2 de 55 MW, 3×10,5 kV, 50 Hz.

Actualmente este în faza de investiţii cazanul nr.2 – 420 t/h şi TA 2 – 50 MW.

2002 – Prin H.G. 105/2002 se decide desprinderea Sucursalei Electrocentrale Arad din cadrul S.C.Termoelectrica S.A. Bucureşti şi trecerea sub autoritatea Consiliului Municipal Arad.

01 Septembrie 2004 – Prin Hotărârea CLM Arad a avut loc fuziunea prin absorbţie CET-ARTERM, astfel încât CET Arad a preluat toată activitatea de producere, transport şi distribuţie de agent termic şi exploatarea punctelor termice şi a reţelelor secundare de agent termic din municipiul Arad.